10 definiții pentru incendiar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCENDIÁR, -Ă, incendiari, -e, adj. Care provoacă (sau poate provoca) un incendiu. ♦ Fig. Care ațâță, îndeamnă la acțiuni violente. [Pr.: -di-ar] – Din fr. incendiaire, lat. incendiarius.

INCENDIÁR, -Ă, incendiari, -e, adj. Care provoacă (sau poate provoca) un incendiu. ♦ Fig. Care ațâță, îndeamnă la acțiuni violente. [Pr.: -di-ar] – Din fr. incendiaire, lat. incendiarius.

incendiar, ~ă [At: I. NEGRUZZI, S. V, 233 / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: lat incendiarius] 1-2 a Care (provoacă sau) poate provoca un incendiu. 3 a Care este special făcut pentru a provoca un incendiu. 4 smf (Înv) Incendiator (1). 5 a (Fig; rar) De culoare roșu aprins. 6 a (Fig) Care provoacă revolte sociale. 7 a (Fig) Care instigă la acțiuni violente.

INCENDIÁR, -Ă, incendiari, -e, adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendiu. Bombe incendiare.Fig. Care ațîță, care îndeamnă la acțiuni violente. A rostit un discurs incendiar. VORNIC, P. 115. 2. Fig. De culoare roșie; împurpurat. O uriașă luptă de tauri Sub norii incendiari. BOUREANU, S. P. 8. – Pronunțat: -di-ar.

INCENDIÁR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațâțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire].

INCENDIÁR, -Ă adj. 1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ◊ (fig.) care agită spiritele. 2. (fig.) împurpurat. (< fr. incendiaire, lat. incendiarius)

INCENDIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care poate provoca un incendiu. Bombă ~ă. 2) Care aprinde spiritele; care stârnește revoltă. Declarații ~e. 3) rar (despre culori) Care este de un roșu-aprins; ca focul. [Sil. -di-ar] /<fr. incendiaire, lat. incendiarius

incendiar m. autor voluntar al unui incendiu. ║ a. 1. care poate cauza un incendiu; projectile incendiare; 2. capabil de a turbura pacea publică: scrieri incendiare.

*incendiár, -ă adj. (lat. incendiarius). Care provoacă incendiŭ: boambă incendiară. Fig. Sedițios, care aprinde spiritele: orator incendiar, broșură incendiară. Subst. Rar. Dătător de foc, autor voluntar de incendiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incendiár (-di-ar) adj. m., pl. incendiári; f. incendiáră, pl. incendiáre

incendiár adj. m. (sil. -di-ar), pl. incendiári; f. sg. incendiáră, pl. incendiáre

Intrare: incendiar
incendiar adjectiv
  • silabație: -di-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incendiar
  • incendiarul
  • incendiaru‑
  • incendia
  • incendiara
plural
  • incendiari
  • incendiarii
  • incendiare
  • incendiarele
genitiv-dativ singular
  • incendiar
  • incendiarului
  • incendiare
  • incendiarei
plural
  • incendiari
  • incendiarilor
  • incendiare
  • incendiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incendiar

etimologie: