14 definiții pentru incarbonizare încarbonizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCARBONIZÁRE s. f. Ansamblu de procese de natură fizică, chimică sau biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. [Var.: încarbonizáre s. f.] – În + carbonizare.

incarbonizare sf vz încarbonizare

INCARBONIZÁRE s. f. v. încarbonizare.

INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare.

INCARBONIZÁRE s. f. proces de transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. (< in + carbonizare)

INCARBONIZÁRE ~ări f. Proces de transformare a resturilor vegetale, sedimentate pe fundul unui bazin, în cărbuni (sub influența diferitor factori). [G.-D. incarbonizării] / in- + carbonizare[1]

  1. Var. încarbonizare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ÎNCARBONIZÁRE s. f. v. incarbonizare.

încarbonizare sf [At: DEX2 / V: in~ / Pl: ~zări / E: în + carbonizare] 1 Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni. 2 (Pex) Formare a zăcămintelor de cărbuni.

ÎNCARBONIZÁRE s. f. Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni. – În + carbonizare.[1]

  1. Var. incarbonizare LauraGellner

ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizắrii

incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizării[1]

  1. Var. încarbonizare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

încarbonizáre s. f., g.-d. art. încarbonizării[1]

  1. Var. incarbonizare LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INCARBONIZÁRE (< in- + carbonizare) s. f. Ansamblul de procese de natură chimică, fizică și biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare (celuloză, lignină, pectină etc.) se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. I. cuprinde două faze principale: turbificarea și metamorfozarea.

Intrare: incarbonizare
incarbonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incarbonizare
  • incarbonizarea
plural
  • incarbonizări
  • incarbonizările
genitiv-dativ singular
  • incarbonizări
  • incarbonizării
plural
  • incarbonizări
  • incarbonizărilor
vocativ singular
plural
încarbonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încarbonizare
  • ‑ncarbonizare
  • încarbonizarea
  • ‑ncarbonizarea
plural
  • încarbonizări
  • ‑ncarbonizări
  • încarbonizările
  • ‑ncarbonizările
genitiv-dativ singular
  • încarbonizări
  • ‑ncarbonizări
  • încarbonizării
  • ‑ncarbonizării
plural
  • încarbonizări
  • ‑ncarbonizări
  • încarbonizărilor
  • ‑ncarbonizărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incarbonizare încarbonizare

  • 1. Ansamblu de procese de natură fizică, chimică sau biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • În + carbonizare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00