INCARBONIZARE s. f. Ansamblu de procese de natură fizică, chimică sau biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. [Var.: încarbonizare s. f.] – În + carbonizare.

incarbonizare sf vz încarbonizare

INCARBONIZARE s. f. v. încarbonizare.

INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare.

INCARBONIZARE s. f. proces de transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. (< in + carbonizare)

INCARBONIZARE ~ări f. Proces de transformare a resturilor vegetale, sedimentate pe fundul unui bazin, în cărbuni (sub influența diferitor factori). [G.-D. incarbonizării] / in- + carbonizare^[1]

ÎNCARBONIZARE s. f. v. incarbonizare.

încarbonizare sf [At: DEX² / V: in~ / Pl: ~zări / E: în + carbonizare] 1 Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni. 2 (Pex) Formare a zăcămintelor de cărbuni.

ÎNCARBONIZARE s. f. Proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni. – În + carbonizare.^[1]

ÎNCARBONIZARE s.f. Transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pămînt. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă].

incarbonizare s. f., g.-d. art. incarbonizării

incarbonizare s. f., g.-d. art. incarbonizării

incarbonizare s. f., g.-d. art. incarbonizării^[1]

încarbonizare s. f., g.-d. art. încarbonizării^[1]

INCARBONIZÁRE (< in- + carbonizare) s. f. Ansamblul de procese de natură chimică, fizică și biologică, în cursul căruia substanțele organice vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare (celuloză, lignină, pectină etc.) se îmbogățesc în carbon, transformându-se în cărbuni. I. cuprinde două faze principale: turbificarea și metamorfozarea.