7 definiții pentru inariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2)[1] (Najas minor și marina).In2 + suf. -ariță.

  1. Sinonimia cu țintarul (o pasăre) este greșită; dicționarul face confuzie inariță (plantă) – inăriță (pasăre). — gall

INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2)[1] (Najas minor și marina).In2 + suf. -ariță.

inariță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~țe / E: in2 + -ariță] 1 Plantă erbacee, acvatică, cu florile verzui, asemănătoare cu inul (Najas minor). 2 Plantă din familia naiadaceelor, asemănătoare cu inul (Najas marina).

INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul; are tulpinile foarte fragile dispuse în mici tufe, frunzele înguste și florile verzui (Najas minor ).

INÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~ariță

ináriță f., pl. e (d. in). Ilf. O buruĭană care crește supt apă pin lacurĭ și bălțĭ maĭ micĭ (nájas minor). V. inăriță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ináriță (plantă) s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe

ináriță s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe

Intrare: inariță
inariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inariță
  • inarița
plural
  • inarițe
  • inarițele
genitiv-dativ singular
  • inarițe
  • inariței
plural
  • inarițe
  • inarițelor
vocativ singular
plural

inariță

  • 1. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul (1.) cu florile verzui (Najas minor și marina).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • In (1.) + sufix -ariță.
    surse: DEX '09 DEX '98