INAPETENȚĂ s. f. Lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. ♦ Fig. Lipsă de interes. – Din fr. inappétence.

inapetență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr inapétence] 1 (Med) Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în boli febrile, digestive, cronice Si: anorexie (1). 2 (Pgn) Lipsă a dorinței de a face ceva.

INAPETENȚĂ s. f. Lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. – Din fr. inappétence.

INAPETENȚĂ s.f. Lipsă de poftă de mîncare; anorexie. [Cf. fr. inappétence, it. inappetenza].

INAPETENT, -Ă adj. fără poftă de mâncare, fără apetit. (< it. inappetente)

INAPETENȚĂ s. f. anorexie. (< fr. inappétence)

INAPETENȚĂ f. Lipsă a poftei de mâncare. [G.-D. inapetenței] /<fr. inappétence

inapetență (desp. i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inapetenței

!inapetență (i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inapetenței

inapetent adj. m., pl. inapetenți; f. sg. inapetentă, pl. inapetente

inapetență s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inapetenței

INAPETENȚĂ s. v. anorexie.

INAPETENȚĂ s. (MED.) anorexie.