9 definiții pentru inaderență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență.

inaderență sf [At: CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/2 / Pl: ~țe / E: fr inadhérance] (Liv) 1 Lipsă a aderenței (1) Si: neaderență. 2 Incapacitate de a adera.

INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență.

INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Rar) Imposibilitate de a adera, de a se lipi, de a se alătura la ceva.

INADERÉNȚĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence].

INADERÉNȚĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență. (< fr. inadhérence)

INADERÉNȚĂ f. Caracter inaderent. /inader[ent] + suf. ~ență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inaderénță (i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inaderénței; pl. inaderénțe

inaderénță s. f. (sil. mf. in-) aderență

Intrare: inaderență
inaderență substantiv feminin
  • silabație: i-na-, in-a-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inaderență
  • inaderența
plural
  • inaderențe
  • inaderențele
genitiv-dativ singular
  • inaderențe
  • inaderenței
plural
  • inaderențe
  • inaderențelor
vocativ singular
plural

inaderență

etimologie:

  • Inader[ent] + sufix -ență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN