8 definiții pentru imunochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMUNOCHIMÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul naturii chimice a imunității în vederea preparării de vaccinuri și seruri purificate. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

imunochimie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ii / E: fr immunochimie, cf eg immunochemistry] Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele imunitare.

IMUNOCHIMÍE s. f. Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele imunitare. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

IMUNOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie].

IMUNOCHIMÍE s. f. disciplină care studiază factorii chimici ai imunității. (< fr. immunochimie)

imunochimíe s. f. 1964 (chim.) Disciplina care studiază imunizarea prin metode chimice v. autoimun, imunologie, interdisciplinaritate (din fr. immunochimie; PR 1959, DMC; DC; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imunochimíe s. f., art. imunochimía, g.-d. imunochimíi, art. imunochimíei

imunochimíe s. f., art. imunochimía, g.-d. imunochimíi, art. imunochimíei

Intrare: imunochimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imunochimie
  • imunochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • imunochimii
  • imunochimiei
plural
vocativ singular
plural

imunochimie

  • 1. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul naturii chimice a imunității în vederea preparării de vaccinuri și seruri purificate.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: