12 definiții pentru imun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMÚN, -Ă, imuni, -e, adj. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. – Din fr. immun, lat. immunis.

imun, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~e / E: lat immunis, it immune] 1 (Med) Care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. 2 (Înv; în orânduirea feudală) Scutit de impozite, de sarcini, de îndatoriri.

IMÚN, -Ă, imuni, -e, adj. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă. – Din fr. immun, lat. immunis.[1]

  1. În forma imuno-: element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. — LauraGellner

IMÚN, -Ă, imuni, -e, adj. Care nu poate contracta o boală infecțioasă (în urma imunizării naturale sau artificiale).

IMÚN, -Ă adj. Care prezintă imunitate (1). // (În forma imuno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. [< lat. immunis, fr. immun].

IMÚN, -Ă adj. 1. care prezintă imunitate (1). 2. (fig.) insensibil (la). (< fr. immun, lat. immunis)

IMÚN ~a (~i, ~e) Care are imunitate; rezistent la îmbolnăviri. /<fr. immun, lat. immunis[1]

  1. În forma imuno-: element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. — LauraGellner

imun a. Med. rezistent la, de care nu se atinge (o boală).

*imún, -ă adj. (lat. im-múnis, d. in-, fără, și munus, sarcină, impunere. V. munițiune, remunerațiune). Scutit de impozite (de sarcinĭ, de datoriĭ). Inatacabil de boală: negriĭ îs imunĭ față de frigurile galbene. V. îndemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imún adj. m., pl. imúni; f. imúnă, pl. imúne

imún adj. m., pl. imúni; f. sg. imúnă, pl. imúne[1]

  1. În forma imuno-: element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imunitate”. — LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imún (imúnă), adj. – Care nu poate contracta o boală infecțioasă, scutit de. Lat. immunis (sec. XIX). – Der. (din fr.) imunitate, s. f.; imuniza, vb.

Intrare: imun
imun adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imun
  • imunul
  • imunu‑
  • imu
  • imuna
plural
  • imuni
  • imunii
  • imune
  • imunele
genitiv-dativ singular
  • imun
  • imunului
  • imune
  • imunei
plural
  • imuni
  • imunilor
  • imune
  • imunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imun

  • 1. Care prezintă imunitate; care nu poate contracta o anumită boală infecțioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Insensibil (la...).
    surse: MDN '00 sinonime: insensibil

etimologie: