11 definiții pentru impunitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impunitate sf [At: COD. PEN. R.P.R. 318 / Pl: ~tăți / E: lat impunitas, -atis, fr impunité, it impunita] 1 Lipsă de pedeapsă. 2 (Jur; spc) Scutire de pedeapsă a unui infractor din cauza unor împrejurări speciale, prevăzute de lege.

IMPUNITÁTE s. f. Apărare de pedeapsă a unui infractor determinată de anumite împrejurări speciale, prevăzute de lege. – Din fr. impunité, lat. impunitas, -atis.

IMPUNITÁTE s. f. Scutire de pedeapsă a unui infractor din cauza unor împrejurări speciale, prevăzute de lege. – Din fr. impunité, lat. impunitas, -atis.

IMPUNITÁTE s. f. (Rar) Neaplicarea pedepsei unui infractor, din cauza unor împrejurări personale, prevăzute de lege.

IMPUNITÁTE s.f. Nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări personale consemnate de lege. [Cf. fr. impunité].

IMPUNITÁTE s. f. nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări, stări sau situații prevăzute de lege. (< fr. impunité, lat. impunitas)

IMPUNITÁTE f. Nepedepsire a unui infractor, determinată de anumite împrejurări prevăzute de lege. /<fr. impunité, lat. impunitas, ~atis

impunitate f. scăpate de pedeapsă.

*impunitáte f. (lat. impúnitas, -átis, d. punire, a pedepsi). Lipsă de pedeapsă: impunitatea mărește îndrăzneala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impunitáte s. f., g.-d. art. impunitắții

impunitáte s. f., g.-d. art. impunității

Intrare: impunitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impunitate
  • impunitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • impunități
  • impunității
plural
vocativ singular
plural

impunitate

  • 1. Apărare de pedeapsă a unui infractor determinată de anumite împrejurări speciale, prevăzute de lege.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: