10 definiții pentru impulsivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.

IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.

impulsivitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 266 / Pl: ~tăți / E: fr impulsivité] Tendință de a acționa sub influența primului impuls (3) Si: nestăpânire, nestăvilire, violență.

IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv, lipsă de stăpînire. Această violență primitivă, această impulsivitate nestăpînită trebuie negreșit ținută în seamă, pentru a pricepe multe din creațiunile lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 266.

IMPULSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. [Cf. fr. impulsivité].

IMPULSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violență, brutalitate. (< fr. impulsivité)

IMPULSIVITÁTE f. Caracter impulsiv; lipsă de stăpânire; nestăpânire. [G.-D. impulsivității] /<fr. impulsivité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivitắții

impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPULSIVITÁTE s. v. violență.

IMPULSIVITATE s. agresivitate, brutalitate, duritate, nestăpînire, violență. (O ~ temperamentală.)

Intrare: impulsivitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsivitate
  • impulsivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • impulsivități
  • impulsivității
plural
vocativ singular
plural

impulsivitate

etimologie: