13 definiții pentru impulsiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.

impulsiv, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 92 / Pl: ~i, ~e / E: fr impulsif, it impulsivo] Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls Si: nestăpânit, nestăvilit, violent.

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. (Despre persoane) Care e înclinat să acționeze sub influența primului imbold, care se aprinde ușor, care izbucnește numaidecît; nestăpînit.

IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo].

IMPULSÍV, -Ă adj., s. m. f. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal. (< fr. impulsif)

IMPULSÍV ~ă (~i, ~e) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără control; nestăpânit; năvalnic; violent. /<fr. impulsif, lat. impulsivus

impulsiv a. ce dă impulsiune: forța impulsivă a prafului de pușcă. ║ m. cel ce făptuiește iute și fără a reflecta: impulsivul nu e respunzător de faptele sale.

*impulsív, -ă adj. (d. impulsiune; fr. -sif). Care dă impulsiune: forța impulsivă a prafuluĭ de pușcă. Fig. Care lucrează după impulsu inimiĭ și nu după rațiune: oameniĭ care să supără și țipă pentru toate nimicurile îs impulsivĭ. Subst. Impulsiviĭ îs adese-orĭ iresponsabilĭ de actele lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. impulsívă, pl. impulsíve

impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. sg. impulsívă, pl. impulsíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPULSÍV adj. 1. v. violent. 2. v. impetuos.

IMPULSIV adj. 1. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)

Impulsiv ≠ reținut, temperat, stăpânit

Intrare: impulsiv
impulsiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsiv
  • impulsivul
  • impulsivu‑
  • impulsi
  • impulsiva
plural
  • impulsivi
  • impulsivii
  • impulsive
  • impulsivele
genitiv-dativ singular
  • impulsiv
  • impulsivului
  • impulsive
  • impulsivei
plural
  • impulsivi
  • impulsivilor
  • impulsive
  • impulsivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impulsiv

etimologie: