9 definiții pentru impudoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur.

IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur.

impudoare sf [At: DA ms / Pl: ~ori / E: fr impudeur] 1 Lipsă de pudoare Si: impudicitate, nerușinare. 2 Atitudine sau faptă, vorbă etc. lipsită de rușine Si: impudicitate, nerușinare.

IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. [Cf. fr. impudeur].

IMPUDOÁRE s. f. lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. (< fr. impudeur)

IMPUDOÁRE f. 1) Lipsă de pudoare; indecență; nerușinare. 2) Comportament impudic. [G.-D. impudorii] /<fr. impudeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impudoáre s. f., g.-d. art. impudórii

impudoáre s. f., g.-d. art. impudórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPUDOÁRE s. v. obscenitate.

IMPUDOARE s. imoralitate, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.)

Intrare: impudoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impudoare
  • impudoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • impudori
  • impudorii
plural
vocativ singular
plural

impudoare

etimologie: