3 definiții pentru impudent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUDÉNT, -Ă adj. de o insolență dusă până la cinism. (< fr. impudent, lat. impudens)

*impudént, -ă adj. (lat. impudens, -éntis, d. pudére, a-țĭ fi rușine. V. pudoare). Nerușinat, insolent. Adv. Fără rușine, cu insolență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impudént adj. m., pl. impudénți; f. sg. impudéntă, pl. impudénte

Intrare: impudent
impudent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impudent
  • impudentul
  • impudentu‑
  • impudentă
  • impudenta
plural
  • impudenți
  • impudenții
  • impudente
  • impudentele
genitiv-dativ singular
  • impudent
  • impudentului
  • impudente
  • impudentei
plural
  • impudenți
  • impudenților
  • impudente
  • impudentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)