9 definiții pentru improprietate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.
IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
improprietate sf [At: DEX / P: ~pri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr impropriété, lat improprietas, -atis] (Lin) 1 Neutilizare a sensului propriu, ci a altui sens al unui termen, al unei construcții. 2 (Îs) ~a termenilor Utilizare a cuvintelor cu sens impropriu (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr. improprieté)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPROPRIETÁTE ~ăți f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții lexicale. /<fr. impropriété, lat. improprietas, ~atis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
improprietate (desp. -pri-e-) s. f., g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
improprietate (-pri-e-) s. f., g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Improprietate ≠ proprietate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -pri-e-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
improprietate, improprietățisubstantiv feminin
- 1. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. DEX '09 DEX '98 DNantonime: proprietate
etimologie:
- impropriété DEX '09 DEX '98 DN
- improprietas, -atis DEX '98 DEX '09