8 definiții pentru improprietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.

IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.

improprietate sf [At: DEX / P: ~pri-e~ / Pl: ~tăți / E: fr impropriété, lat improprietas, -atis] (Lin) 1 Neutilizare a sensului propriu, ci a altui sens al unui termen, al unei construcții. 2 (Îs) ~a termenilor Utilizare a cuvintelor cu sens impropriu (1).

IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété].

IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr. improprieté)

IMPROPRIETÁTE ~ăți f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții lexicale. /<fr. impropriété, lat. improprietas, ~atis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

improprietáte (-pri-e-) s. f., g.-d. art. improprietắții; pl. improprietắți

improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: improprietate
improprietate substantiv feminin
  • silabație: -pri-e- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • improprietate
  • improprietatea
plural
  • improprietăți
  • improprietățile
genitiv-dativ singular
  • improprietăți
  • improprietății
plural
  • improprietăți
  • improprietăților
vocativ singular
plural

improprietate

  • 1. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: proprietate

etimologie: