4 definiții pentru impronunțabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunțat. [După fr. imprononçable].

IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi pronunțat. (după fr. impronunșable)

impronunțábil, -ă adj. Care nu poate fi pronunțat, spus ◊ „[...] replica «Ce ești, nu o târfă?» se oprea totdeauna înainte de ultimul cuvânt impronunțabil. R.lit. 31 I 85 p. 17 (după fr. imprononçable; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impronunțábil adj. m., pl. impronunțábili; f. sg. impronunțábilă, pl. impronunțábile

Intrare: impronunțabil
impronunțabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impronunțabil
  • impronunțabilul
  • impronunțabilu‑
  • impronunțabilă
  • impronunțabila
plural
  • impronunțabili
  • impronunțabilii
  • impronunțabile
  • impronunțabilele
genitiv-dativ singular
  • impronunțabil
  • impronunțabilului
  • impronunțabile
  • impronunțabilei
plural
  • impronunțabili
  • impronunțabililor
  • impronunțabile
  • impronunțabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)