8 definiții pentru imprimatur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPRIMATUR s. n. Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură. – Cuv. lat.
IMPRIMATUR s. n. Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură. – Cuv. lat.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
imprimatur smi [At: DA ms / E: lat imprimatur] Text căruia i s-a dat bunul de tipar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPRIMATUR s.n. (În trecut) Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. ♦ Autorizație indicînd „bunul de tipar” de pe o corectură. [< lat. imprimatur – să se imprime].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPRIMATUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPRIMATUR n. Autorizație care indică bunul de tipar pe o corectură. /Cuv. lat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imprimatur (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imprimatur (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imprimatur s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
imprimatursubstantiv neutru
- 1. Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. DN
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.