5 definiții pentru imprecatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRECATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care are formă de imprecație. [Pron. -riu. / cf. fr. imprécatoire].

IMPRECATÓRIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire)

*imprecatóriŭ, -ie adj. (d. imprecațiune). Care are forma uneĭ imprecațiunĭ: formulă imprecatorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imprecatóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. imprecatórie (-ri-e); pl. m. și f. imprecatórii

imprecatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. imprecatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. imprecatórii

Intrare: imprecatoriu
imprecatoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprecatoriu
  • imprecatoriul
  • imprecatoriu‑
  • imprecatorie
  • imprecatoria
plural
  • imprecatorii
  • imprecatoriii
  • imprecatorii
  • imprecatoriile
genitiv-dativ singular
  • imprecatoriu
  • imprecatoriului
  • imprecatorii
  • imprecatoriei
plural
  • imprecatorii
  • imprecatoriilor
  • imprecatorii
  • imprecatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)