11 definiții pentru „impostură”   declinări

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă, atitudine de impostor; înșelătorie, minciună. Diletantismul și impostura trebuie combătute cu toată vigoarea în cronicile și prezentările muzicale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3. Credeai cu îndărătnicie în lumina soarelui, În sinceritate... Întors ca o lance de foc Împotriva minciunii, Imposturii, Delațiunii. BARANGA, V. A. 20.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

impostúră s. f., g.-d. art. impostúrii; pl. impostúri

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

impostúră s. f. postură

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ s. escrocherie.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ s.f. Înșelătorie, minciună. ♦ Situație în care se află cineva care vrea să înșele buna-credință a altora. [< fr. imposture, it. impostura].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ s. f. acțiune, faptă de impostor; înșelătorie. (< fr. imposture, lat. impostura)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPOSTÚRĂ ~i f. 1) Faptă de impostor; șarlatanie; escrocherie; potlogărie; coțcărie. 2) Situație de impostor. /<fr. imposture, lat. impostura

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impostúră f., pl. ĭ (lat. impostura). Înșelăcĭune, șarlatanie.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IMPOSTÚRĂ s. escrocherie, hoție, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (lívr.) tripotáj, (rar) șarlataneríe, șarlatanísm, șmecherlî́c, (pop, și fam.) pezevenclî́c, potlogă'rie, (Mold.) șolticăríe, (înv.) calpuzanlî́c, matrapazlăríe, meșteșúg, șălviríe, (înv., în Mold.) șuleríe, (fam.) coțcăríe, matrapazlî́c, pehlivăníe, pișicherlî́c, șmechereálă, (înv. fam.) cóțcă, (fig.) panglicăríe, scamatoríe. (Se ține de afaceri dubioase și tot ce face e o ~.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink