11 definiții pentru „impostură”   declinări

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă, atitudine de impostor; înșelătorie, minciună. Diletantismul și impostura trebuie combătute cu toată vigoarea în cronicile și prezentările muzicale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3. Credeai cu îndărătnicie în lumina soarelui, În sinceritate... Întors ca o lance de foc Împotriva minciunii, Imposturii, Delațiunii. BARANGA, V. A. 20.

impostúră s. f., g.-d. art. impostúrii; pl. impostúri

IMPOSTÚRĂ s. escrocherie.

IMPOSTÚRĂ s.f. Înșelătorie, minciună. ♦ Situație în care se află cineva care vrea să înșele buna-credință a altora. [< fr. imposture, it. impostura].

IMPOSTÚRĂ s. f. acțiune, faptă de impostor; înșelătorie. (< fr. imposture, lat. impostura)

IMPOSTÚRĂ ~i f. 1) Faptă de impostor; șarlatanie; escrocherie; potlogărie; coțcărie. 2) Situație de impostor. /<fr. imposture, lat. impostura

*impostúră f., pl. ĭ (lat. impostura). Înșelăcĭune, șarlatanie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IMPOSTÚRĂ s. escrocherie, hoție, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (lívr.) tripotáj, (rar) șarlataneríe, șarlatanísm, șmecherlî́c, (pop, și fam.) pezevenclî́c, potlogă'rie, (Mold.) șolticăríe, (înv.) calpuzanlî́c, matrapazlăríe, meșteșúg, șălviríe, (înv., în Mold.) șuleríe, (fam.) coțcăríe, matrapazlî́c, pehlivăníe, pișicherlî́c, șmechereálă, (înv. fam.) cóțcă, (fig.) panglicăríe, scamatoríe. (Se ține de afaceri dubioase și tot ce face e o ~.)