IMPOSTA vb. I. tr. (Liv.) A aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. [< it. impostare].

IMPOSTA vb. tr. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. (< it. impostare)

A IMPOSTA ~ez tranz. A pregăti bazele unei construcții, unei lucrări. /<it. impostare

IMPOSTĂ, imposte, s. f. Plan orizontal ieșit în relief față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.

impostă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr imposte, it imposta] Bloc de piatră ieșit în afară față de nivelul zidăriei, servind ca sprijin pentru o boltă, un arc etc.

IMPOSTĂ, imposte, s. f. Bloc de piatră care se află ieșit în afară față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.

IMPOSTĂ s.f. 1. (Constr.) Bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stîlp. [Cf. it. imposta, fr. imposte].

IMPOSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte)

imposta vb., ind. prez. 1 sg. impostez, 3 sg. și pl. impostează

impostă s. f., g.-d. art. impostei; pl. imposte

impostă s. f., g.-d. art. impostei; pl. imposte

impostă s. f., g.-d. art. impostei; pl. imposte