2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPÓSTĂ, imposte, s. f. Plan orizontal ieșit în relief față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.

impostă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr imposte, it imposta] Bloc de piatră ieșit în afară față de nivelul zidăriei, servind ca sprijin pentru o boltă, un arc etc.

IMPÓSTĂ, imposte, s. f. Bloc de piatră care se află ieșit în afară față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. – Din fr. imposte, it. imposta.

IMPÓSTĂ s.f. 1. (Constr.) Bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. [Cf. it. imposta, fr. imposte].

IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte)

IMPOSTÁ vb. I. tr. (Liv.) A aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. [< it. impostare].

IMPOSTÁ vb. tr. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. (< it. impostare)

A IMPOSTÁ ~éz tranz. A pregăti bazele unei construcții, unei lucrări. /<it. impostare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impóstă s. f., g.-d. art. impóstei; pl. impóste

impóstă s. f., g.-d. art. impóstei; pl. impóste

impostá vb., ind. prez. 1 sg. impostéz, 3 sg. și pl. imposteáză

Intrare: impostă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impostă
  • imposta
plural
  • imposte
  • impostele
genitiv-dativ singular
  • imposte
  • impostei
plural
  • imposte
  • impostelor
vocativ singular
plural
Intrare: imposta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imposta
  • impostare
  • impostat
  • impostatu‑
  • impostând
  • impostându‑
singular plural
  • impostea
  • impostați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impostez
(să)
  • impostez
  • impostam
  • impostai
  • impostasem
a II-a (tu)
  • impostezi
(să)
  • impostezi
  • impostai
  • impostași
  • impostaseși
a III-a (el, ea)
  • impostea
(să)
  • imposteze
  • imposta
  • impostă
  • impostase
plural I (noi)
  • impostăm
(să)
  • impostăm
  • impostam
  • impostarăm
  • impostaserăm
  • impostasem
a II-a (voi)
  • impostați
(să)
  • impostați
  • impostați
  • impostarăți
  • impostaserăți
  • impostaseți
a III-a (ei, ele)
  • impostea
(să)
  • imposteze
  • impostau
  • imposta
  • impostaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impostă

  • 1. Plan orizontal ieșit în relief față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stâlp.
    surse: DN

etimologie: