IMPORTUNITATE s. f. (Livr.) Insistență, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește pe cineva. – Din fr. importunité, lat. importunitas, -atis.

importunitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: fr importunite, it importunita, lat importunitas] Stăruință, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește.

IMPORTUNITATE s. f. (Livr.) Stăruință, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește pe cineva. – Din fr. importunité, lat. importunitas, -atis.

IMPORTUNITATE s.f. Faptul de a importuna; (la pl.) stăruințe supărătoare. [Cf. fr. importunité].

IMPORTUNITATE s. f. faptul de a importuna; (pl.) stăruințe supărătoare. (< fr. importunité)

IMPORTUNITATE f. 1) Caracter importun. 2) Solicitare importună. /<fr. importunité, lat. importunitas, ~atis

importunitate f. cerere importună.

*importunitáte f. (lat. importúnitas, -átis). Caracteru de a fi importun. Acțiune, cerere saŭ propunere importună.

importunitate (livr.) s. f., g.-d. art. importunității

importunitate (livr.) s. f., g.-d. art. importunității

importunitate s. f., g.-d. art. importunității