2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

importante a vz important

IMPORTÁNT, -Ă, importanți, -te, adj. Care are însemnătate, valoare; însemnat. ♦ (Despre persoane) De vază; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seamă; plin de aroganță, îngâmfat. – Din fr. important.

IMPORTÁNT, -Ă, importanți, -te, adj. Care are însemnătate, valoare; însemnat. ♦ (Despre persoane) De vază; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seamă; plin de aroganță, îngâmfat. – Din fr. important.

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificație. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ◊ Expr. A-și da importanță = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificație. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ◊ Expr. A-și da importanță = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.

important, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1386 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: fr important] 1 Care are o deosebită însemnătate. 2 (D. persoane) Care are autoritate. 3 (D. persoane) De vază. 4 (Irn) Care se crede om de seamă. 5 (Irn) Arogant.

importanță sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~ten~, ~tanție / Pl: ~țe / E: fr importance] 1 Însemnătate. 2 (D. persoane) Autoritate. 3-4 (Îlav) Cu ~ Cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important. 5 (Îe) A-și da ~ A se crede superior, comportându-se ca atare. 6 (Îla) Plin de ~ Îngâmfat.

IMPORTÁNT, -Ă, importanți, -te, adj. Care are însemnătate, însemnat. Titu Herdelea avea de scris un articol important pentru Drapelul. REBREANU, R. I 243. Să vii disară la mine, c-am să-ți vorbesc ceva important. ALECSANDRI, T. 1386. Obiectul cel mai important în studiul economic și statistic al unei țări este populațiunea. I. IONESCU, D. 65. ♦ (Mai ales despre persoane) De vază, ilustru, remarcabil, marcant. Întîia oară o trata cineva ca pe o domnișoară în toată puterea cuvîntului. Ba încă un cineva atît de important. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ (Ironic) Care se crede om de seamă, care își ia un aer solemn, grav. Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit și important, un om. REBREANU, R. I 161.

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate. N-am acordat faptului importanța pe care i-o dai tu. BARANGA, I. 189. Am publicat numai prin reviste. Numai fragmente fără importanță. C. PETRESCU, C. V. 71. Nu știu dacă vă dați seama de importanța gestului meu. SEBASTIAN, T. 120. Îmi pare foarte rău de pățania voastră, care, deși n-are importanță, totuși vă plictisește destul. CARAGIALE, O. VII 22. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea că spune (sau face) ceva important; dîndu-și aere. Adus, bade Ionică, făcu copilul cu importanță. REBREANU, I. 18. ◊ Expr. Plin de importanță = îngîmfat, încrezut. Deschise un carnet soios și, plin de importanță, începu să-și preumble privirile de la încărcătura pestriță a podului la carnet. V. ROM. aprilie 1954, 124. A-și da importanță = a-și da aere, a-și da ifose.

IMPORTÁNT, -Ă adj. 1. Însemnat. 2. Influent; de vază; (ironic) plin de aroganță. [Cf. fr. important, it. importante].

IMPORTÁNȚĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ◊ A-și da importanță = a se îngâmfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].

IMPORTÁNT, -Ă adj. 1. însemnat. 2. influent; de vază. ◊ (ir.) plin de aroganță. (< fr. important)

IMPORTÁNȚĂ s. f. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ♦ a-și da ~ = a se îngâmfa, a-și da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut. (< fr. importance)

IMPORTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care prezintă valoare, interes; însemnat. 2) Care se impune prin mărime; considerabil. O sumă ~tă. 3) (despre persoane) Care poate influența pe alții prin situația sa; în stare să exercite influență asupra altora datorită situației sale; cu pondere; influent. 4) fig. (despre persoane) Care se crede om superior; plin de trufie; infatuat; îngâmfat; semeț. /<fr. important

IMPORTÁNȚĂ f. 1) Caracter important; însemnătate. 2): A-și da ~ a-și da aere; a se crede om superior; a se îngâmfa. [G.-D. importanței] /<fr. importance, it. importanza

important a. 1. care e de un mare interes: o afacere importantă; 2. care se bucură de o mare influență: om important.

importanță f. 1. interesul, valoarea ce se dă unui lucru: afacere de înaltă importanță; 2. autoritate, influență de avere sau de pozițiune: locul său îi dă multă importanță în lume.

*importánt, -ă adj. (fr. important, part. d. importer, a importa, a avea importanță; it. importante). Considerabil, însemnat, care are importanță: serviciŭ, fapt important. A face pe importantu, a-țĭ da aere de importanță, a te arăta plin de îngînfare, vanitos.

*importánță f., pl. e (d. important; fr. importance). Însemnătate, valoare, calitatea de a fi important: o informațiune de mare importanță. Autoritate, credit, influență: locu luĭ îĭ dă multă importanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

importánt adj. m., pl. importánți; f. importántă, pl. importánte

arată toate definițiile

Intrare: important
important adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • important
  • importantul
  • importantu‑
  • importantă
  • importanta
plural
  • importanți
  • importanții
  • importante
  • importantele
genitiv-dativ singular
  • important
  • importantului
  • importante
  • importantei
plural
  • importanți
  • importanților
  • importante
  • importantelor
vocativ singular
plural
importante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: importanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importanță
  • importanța
plural
genitiv-dativ singular
  • importanțe
  • importanței
plural
vocativ singular
plural
importanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
importență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

important importante

  • 1. Care are însemnătate, valoare.
    exemple
    • Titu Herdelea avea de scris un articol important pentru Drapelul. REBREANU, R. I 243.
      surse: DLRLC
    • Să vii disară la mine, c-am să-ți vorbesc ceva important. ALECSANDRI, T. 1386.
      surse: DLRLC
    • Obiectul cel mai important în studiul economic și statistic al unei țări este populațiunea. I. IONESCU, D. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

importanță importanție importență

  • 1. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important.
    exemple
    • N-am acordat faptului importanța pe care i-o dai tu. BARANGA, I. 189.
      surse: DLRLC
    • Am publicat numai prin reviste. Numai fragmente fără importanță. C. PETRESCU, C. V. 71.
      surse: DLRLC
    • Nu știu dacă vă dați seama de importanța gestului meu. SEBASTIAN, T. 120.
      surse: DLRLC
    • Îmi pare foarte rău de pățania voastră, care, deși n-are importanță, totuși vă plictisește destul. CARAGIALE, O. VII 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu importanță = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Adus, bade Ionică, făcu copilul cu importanță. REBREANU, I. 18.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și da importanță = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Deschise un carnet soios și, plin de importanță, începu să-și preumble privirile de la încărcătura pestriță a podului la carnet. V. ROM. aprilie 1954, 124.
        surse: DLRLC

etimologie: