căutare avansată
12 definiții pentru „importanță”   declinări

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificație. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ◊ Expr. A-și da importanță = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificație. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ◊ Expr. A-și da importanță = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

importánță s. f., g.-d. art. importánței
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (~ contribuției sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preț. (~ cuvântului scris.) 5. însemnătate, semnificație, sens, valoare, (fig.) preț. (~ actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adâncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ f. 1) Caracter important; însemnătate. 2): A-și da ~ a-și da aere; a se crede om superior; a se îngâmfa. [G.-D. importanței] /<fr. importance, it. importanza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ◊ A-și da importanță = a se îngâmfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ s. f. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ♦ a-și da ~ = a se îngâmfa, a-și da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut. (< fr. importance)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÁNȚĂ s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate. N-am acordat faptului importanța pe care i-o dai tu. BARANGA, I. 189. Am publicat numai prin reviste. Numai fragmente fără importanță. C. PETRESCU, C. V. 71. Nu știu dacă vă dați seama de importanța gestului meu. SEBASTIAN, T. 120. Îmi pare foarte rău de pățania voastră, care, deși n-are importanță, totuși vă plictisește destul. CARAGIALE, O. VII 22. ◊ Loc. adv. Cu importanță = cu convingerea că spune (sau face) ceva important; dîndu-și aere. Adus, bade Ionică, făcu copilul cu importanță. REBREANU, I. 18. ◊ Expr. Plin de importanță = îngîmfat, încrezut. Deschise un carnet soios și, plin de importanță, începu să-și preumble privirile de la încărcătura pestriță a podului la carnet. V. ROM. aprilie 1954, 124. A-și da importanță = a-și da aere, a-și da ifose.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

importánță s. f., g.-d. art. importánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

importanță f. 1. interesul, valoarea ce se dă unui lucru: afacere de înaltă importanță; 2. autoritate, influență de avere sau de pozițiune: locul său îi dă multă importanță în lume.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*importánță f., pl. e (d. important; fr. importance). Însemnătate, valoare, calitatea de a fi important: o informațiune de mare importanță. Autoritate, credit, influență: locu luĭ îĭ dă multă importanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IMPORTANȚĂ. Subst. Importanță, importanță primordială, însemnătate, semnificație, valoare, preț (fig.), greutate (fam.). Prioritate, întîietate, primat, actualitate, stringență (livr.); precădere, pondere, preponderență, primordialitate, predominare, predominație, predominanță (rar), predomnire (înv.), urgență. Problemă vitală. Punct crucial, punct cardinal (fig.), răspîntie (fig.), moment hotărîtor, moment de răscruce; piatră unghiulară (fig.). Adj. Important, de primă importanță, primordial, prioritar, de prim ordin, însemnat, însemnător (înv.), de seamă, semnificativ, capital, de căpetenie, major, de bază, fundamental, vital, principal, de fond, de prim rang, de prima mînă, de mare interes, de excepție, de prima mărime, de frunte, suprem, cardinal, crucial, hotărîtor. Actual, stringent (livr.), urgent, la ordinea zilei, preponderent, precumpănitor, predominant, predominator (rar), predomnitor (înv.), dominant. Valoros, de valoare, prețios, de preț, neprețuit. Vb. A avea importanță, a fi important, a însemna (ceva), a prețui (mult), a valora, a semnifica (ceva), a avea o semnificație deosebită, a cîntări mult, a avea greutate, a avea pondere, a juca un rol hotărîtor; a prima (livr.), a predomina, a domina, a precumpăni, a prepondera (livr.); a fi pe primul plan, a avea întîietate, a fi (a sta) în centrul atenției. V. necesitate, reputație, superlative.
Sursa: DAS (1978) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink