implorator, ~oare smf, a [At: PAS, Z. I, 76 / V: ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: implora + -tor] 1-2 (Persoană) care roagă pe cineva cu umilință. 3-4 (Persoană) care roagă pe cineva insistent. 5-6 (Persoană) care cheamă în ajutor. 7-8 (Persoană) care cere ceva insistent, cu lacrimi, unui superior. 9-10 (Persoană) care cere mila divinității.