11 definiții pentru implorație implorațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLORÁȚIE, implorații, s. f. (Rar) Implorare. [Var.: implorațiúne s. f.] – Din fr. imploration.

IMPLORÁȚIE, implorații, s. f. (Rar) Implorare. [Var.: implorațiúne s. f.] – Din fr. imploration.

implorație sf [At: DEX / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr imploration] 1-5 Implorare (1-5).

IMPLORÁȚIE s.f. Implorare. [Gen. -iei, var. implorațiune s.f. / < fr. imploration, lat. imploratio].

IMPLORÁȚIE s. f. implorare. (< fr. imploration)

IMPLORAȚIÚNE s. f. v. implorație.

IMPLORAȚIÚNE s. f. v. implorație.

implorațiune sf vz implorație

IMPLORAȚIÚNE s.f. v. implorație.

*implorațiúne f. (lat. imploratio, -ónis). Acțiunea de a plînge. – Și -ație și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imploráție (rar) (-ți-e-) s. f., art. imploráția (-ți-a), g.-d. art. imploráției; pl. imploráții, art. imploráțiile (-ți-i-)

imploráție s. f. (sil. -ți-e), art. imploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. imploráției; pl. imploráții, art. imploráțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. implorațiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPLORÁȚIE s. v. implorare.[1]

  1. Var. implorațiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: implorație
implorație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implorație
  • implorația
plural
  • implorații
  • implorațiile
genitiv-dativ singular
  • implorații
  • implorației
plural
  • implorații
  • implorațiilor
vocativ singular
plural
implorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implorațiune
  • implorațiunea
plural
  • implorațiuni
  • implorațiunile
genitiv-dativ singular
  • implorațiuni
  • implorațiunii
plural
  • implorațiuni
  • implorațiunilor
vocativ singular
plural

implorație implorațiune

etimologie: