IMPLICA, implic, vb. I. Tranz. 1. A atrage după sine; a avea (ceva) drept consecință. Construirea socialismului implică, o dată cu construirea bazei economice socialiste, și construirea unei suprastructuri socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 96. El știa că talentul implică o teribilă răspundere. C. PETRESCU, C. V. 302. 2. A amesteca, a băga, a tîrî (pe cineva) într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o acțiune. Le trimise a doua zi o provocare la duel... pentru ticăloșia de a implica, fără știrea ei, o tînără fată într-o astfel de aventură. CAMIL PETRESCU, O. II 349.