IMPLICAT, -Ă, implicați, -te, adj. 1. Care este inclus. 2. Care este amestecat într-o acțiune (neplăcută, necinstită). – V. implica.

IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt decurgând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.

implicat², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: implica] 1 (Înv) Conținut². 2 Care este o consecință logică a ceva. 3 Angajat într-o afacere. 4 Inclus într-o acuzație.

implicat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: implica] 1 (Înv) Conținere. 2-4 Implicare (2-4).

implicație sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 113, 5/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr implication, it implicazione, lat implicatio, -onis] 1 Fapt cuprins în mod implicit în altul. 2-4 Implicare (2-4). 5 (Log) Relație între două concepte în care adevărul sau falsitatea unuia atrage după sine cu necesitate adevărul sau falsitatea celuilalt concept.

implicațiune sf vz implicație

IMPLICAT, -Ă, implicați, -te, adj. 1. Care este inclus. 2. Care este amestecat într-o acțiune (neplăcută). – V. implica.

IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.

IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmînd în mod implicit din altul sau apărînd ca o consecință imediată a acestuia. Această carte zugrăvește un tablou extraordinar de colorat, cu nesfîrșite implicații sociale, cu subtile caracterizări ale sufletului omenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/2.

IMPLICAȚIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (Log.) Enunț format dintr-un antecedent și un consecvent, astfel încît adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. [Gen. -iei, var. implicațiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănțuire].

IMPLICAȚIUNE s.f. v. implicație.

IMPLICAȚIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. 4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)

IMPLICAȚIE ~i f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecință logică. [G.-D. implicației; Sil. -pli-ca-ți-e] /<fr. implication, lat. implicatio, ~onis^[1]

implicat a. amestecat, compromis în: implicat într’un proces.

implicație (desp. -ți-e) s. f., art. implicația (desp. -ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (desp. -ți-i-)

implicație (-ți-e) s. f., art. implicația (-ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (-ți-i-)

implicat adj. m., pl. implicați; f. sg. implicată, pl. implicate

implicație s. f. (sil. -ți-e), art. implicația (sil. -ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (sil. -ți-i-)^[1]