5 definiții pentru impetrație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.
IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impetrație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat impetratio, fr impétration] (Rar) Intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPETRÁȚIE s.f. (Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
impetráție s. f., g.-d. impetráției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
impetrație
- 1. Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- impetratiosurse: DEX '09 DEX '98 DN
- impétrationsurse: DEX '09 DEX '98 DN