5 definiții pentru impetrație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.

IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.

impetrație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat impetratio, fr impétration] (Rar) Intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.

IMPETRÁȚIE s.f. (Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration].

IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impetráție s. f., g.-d. impetráției

Intrare: impetrație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impetrație
  • impetrația
plural
genitiv-dativ singular
  • impetrații
  • impetrației
plural
vocativ singular
plural

impetrație

  • 1. livresc Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: