IMPERIALISM s. n. 1. Stadiul cel mai înalt și ultim al capitalismului, ajunul revoluției socialiste. «Imperialismul este capitalismul ajuns într-un stadiu de dezvoltare cînd dominația monopolurilor și a capitalului financiar a fost statornicită, cînd exportul de capital a căpătat o însemnătate primordială, cînd a început împărțirea lumii între trusturile internaționale și cînd s-a terminat împărțirea între țările capitaliste cele mai mari a întregului teritoriu al globului pămîntesc» (Lenin). Epoca imperialismului capitalist este epoca capitalismului copt și răscopt, aflat în ajunul prăbușirii sale, suficient de copt ca să cedeze socialismidui locul său. LENIN, O. XXII 102. Imperialismul înseamnă export de capital spre izvoarele de materii prime, luptă turbată pentru stăpînirea monopolistă a acestor izvoare, luptă pentru reîmpărțirea lumii deja împărțite, luptă dusă cu deosebită înverșunare de către noile grupuri financiare și de către statele care își caută «un loc sub soare», împotriva grupurilor și statelor vechi care se cramponează de ceea ce au acaparat. STALIN, PROBL. LEN. 3. Imperialismul este ultimul stadiu al capitalismului. Imperialismul este capitalismul în putrefacție, în agonie, și sfîrșitul său, cu toate zvîrcolirile sale, este inevitabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 132. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, capitalismul a trecut la o nouă formă și ultimă fază de dezvoltare – imperialismul. IST. R.P.R. 443. 2. (Ieșit din uz, referitor la vechile imperii) Politică de cotropire a teritoriilor străine cu scopul de a le exploata. – Pronunțat: -ri-a-.