8 definiții pentru impenitent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPENITÉNT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Livr.) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.

impenitent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impénitent] (Liv) Care nu are remușcări.

IMPENITÉNT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.

IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].

IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)

*impenitént, -ă adj. (lat. impóenitens, -éntis. V. penitent. Care persistă în păcat și nu se căĭește: un bețiv impenitent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impenitént (livr.) adj. m., pl. impeniténți; f. impeniténtă, pl. impeniténte

impenitént adj. m., pl. impeniténți; f. sg. impeniténtă, pl. impeniténte

Intrare: impenitent
impenitent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impenitent
  • impenitentul
  • impenitentu‑
  • impenitentă
  • impenitenta
plural
  • impenitenți
  • impenitenții
  • impenitente
  • impenitentele
genitiv-dativ singular
  • impenitent
  • impenitentului
  • impenitente
  • impenitentei
plural
  • impenitenți
  • impenitenților
  • impenitente
  • impenitentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impenitent

  • 1. livresc Care nu se căiește, care nu are remușcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nepocăit

etimologie: