9 definiții pentru impenitent
Explicative DEX
IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Livr.) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
impenitent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impénitent] (Liv) Care nu are remușcări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPENITENT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPENITENT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*impenitént, -ă adj. (lat. impóenitens, -éntis. V. penitent. Care persistă în păcat și nu se căĭește: un bețiv impenitent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
impenitent (livr.) adj. m., pl. impenitenți; f. impenitentă, pl. impenitente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impenitent (livr.) adj. m., pl. impenitenți; f. impenitentă, pl. impenitente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impenitent adj. m., pl. impenitenți; f. sg. impenitentă, pl. impenitente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
impenitent, impenitentăadjectiv
- 1. Care nu se căiește, care nu are remușcări. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: nepocăit
etimologie:
- impénitent DEX '09 DEX '98 DN