IMPENETRABIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. (Livresc) Care nu lasă să treacă prin el un corp solid (un proiectil, un corp ascuțit etc.); prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nestrăbătut, de nepătruns. ♦ Fig. (Despre idei, păreri, sentimente, planuri etc.) De neînțeles. ♦ Fig. (Despre oameni) Care își ascunde gîndurile, intențiile sau sentimentele, greu de înțeles; p. ext. (despre figura, expresia cuiva) care nu trădează stările sufletești. Mioara, dintr-o dată impenetrabilă ca o manta de cauciuc. CAMIL PETRESCU, T. II 148. Făcea o figură blîndă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. REBREANU, R. I 169. 2. (Fiz.) Care ocupă un spațiu în așa fel încît exclude de acolo orice alt corp.