7 definiții pentru impedanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPEDÁNȚĂ, impedanțe, s. f. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. – Din fr. impédance, germ. Impedanz.

impedanță sf [At: LTR2 / Pl: ~țe / E: fr impedance, ger Impedanz] (Fiz) 1 Mărime electrică egală cu raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit. 2 Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.

IMPEDÁNȚĂ s. f. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. – Din fr. impédance, germ. Impedanz.

IMPEDÁNȚĂ s.f. 1. (Fiz.) Rezistență aparentă în cazul curenților alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica].

IMPEDÁNȚĂ s. f. 1. mărime caracteristică unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne și cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustică = mărime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonoră și fluxul acustic corespunzător. 2. mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem. (< fr. impédance, germ. Impedanz)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!impedánță s. f., g.-d. art. impedánței; pl. impedánțe

impedánță s. f., g.-d. art. impedánței

Intrare: impedanță
impedanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impedanță
  • impedanța
plural
  • impedanțe
  • impedanțele
genitiv-dativ singular
  • impedanțe
  • impedanței
plural
  • impedanțe
  • impedanțelor
vocativ singular
plural

impedanță

  • 1. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. fizică Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem.
    surse: MDN '00

etimologie: