12 definiții pentru impecabilitate
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPECABILITATE s. f. (Rar) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité.
impecabilitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: fr impeccabilité, lat impeccabilitas, -atis] (Rar) 1-2 Calitate a ceea ce este impecabil (1-2). Si: desăvârșire, perfecțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPECABILITATE s. f. (Livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPECABILITATE s.f. (Liv.) Calitatea, starea a ceea ce este impecabil. [Cf. fr. impeccabilité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPECABILITATE s. f. însușirea de a fi impecabil. (< fr. impeccabilité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impecabilitate f. starea celui impecabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*impecabilitáte f. (lat. impeccabílitas, -átis). Calitatea de a fi impecabil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impecabilitate (rar) s. f., g.-d. art. impecabilității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impecabilitate (rar) s. f., g.-d. art. impecabilității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impecabilitate s. f., g.-d. art. impecabilității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPECABILITATE s. v. desăvârșire, perfecțiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
impecabilitate s. v. DESĂVÎRȘIRE. PERFECȚIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
impecabilitatesubstantiv feminin
- 1. Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: desăvârșire perfecțiune
etimologie:
- impeccabilité DEX '09 DN