14 definiții pentru împărăți

Explicative DEX

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

împărăți vi [At: PSALT. 86/12 / Pzi: ~țesc / E: împărat] 1 (Rar) A face pe cineva împărat. 2 A stăpâni o țară în calitate de împărat. 3 (Pex; pop) A guverna. 4 A trăi bine. 5 (Înv) A fi împărat.

ÎMPĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. tr. ‡ A face împărat. II. vb. intr. A domni (în calitate de împărat): țara, în care împărățea fratele cel mai mare, era tocmai la o margine a pămîntului (CRG.); Ⓕ: Ca ’ntr’un țintirim împărățește adînca tăcere (VLAH.).

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Popular și arhaizant). A conduce o țară în calitate de împărat; a stăpîni; a domni. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. ◊ Fig. Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.

A ÎMPĂRĂȚI ~esc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat).

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat.

Ortografice DOOM

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, 3 sg. împărățește, imperf. 1 împărățeam; conj. prez. 1 sg. să împărățesc, 3 să împărățească

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 să împărățească

împărăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățească

Arhaisme și regionalisme

împărățí, împărățesc, v.i. (înv.) A conduce, a cârmui ca împărat: „Atunce înpărățe la Indie Poriu înpăratu și înpărățe la Roma Tarachenie înpărat și înpărățe la Machedonia Filipu înpărat...” (Bârlea, 1909: 113). – Din împărat (DEX, MDA).

Proverbe și cimilituri

În satul orbilor, chiorul poruncește.
(Adică între cei de tot proști, cel cu puțină minte împărățește.)

Între orbi chiorul împărățește.
(Adică între cei proști, cel mai deștept filozof se arată.)

Intrare: împărăți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățire
  • ‑mpărățire
  • împărățit
  • ‑mpărățit
  • împărățitu‑
  • ‑mpărățitu‑
  • împărățind
  • ‑mpărățind
  • împărățindu‑
  • ‑mpărățindu‑
singular plural
  • împărățește
  • ‑mpărățește
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
(să)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărății
  • ‑mpărății
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (tu)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
(să)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
  • împărățeai
  • ‑mpărățeai
  • împărățiși
  • ‑mpărățiși
  • împărățiseși
  • ‑mpărățiseși
a III-a (el, ea)
  • împărățește
  • ‑mpărățește
(să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățea
  • ‑mpărățea
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățise
  • ‑mpărățise
plural I (noi)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
(să)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărățirăm
  • ‑mpărățirăm
  • împărățiserăm
  • ‑mpărățiserăm
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (voi)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
(să)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
  • împărățeați
  • ‑mpărățeați
  • împărățirăți
  • ‑mpărățirăți
  • împărățiserăți
  • ‑mpărățiserăți
  • împărățiseți
  • ‑mpărățiseți
a III-a (ei, ele)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
(să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățeau
  • ‑mpărățeau
  • împărățiră
  • ‑mpărățiră
  • împărățiseră
  • ‑mpărățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărăți, împărățescverb

  • 1. învechit popular A domni ca împărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. DLRLC
    • format_quote Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. DLRLC
    • format_quote figurat Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. DLRLC
    • format_quote figurat Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. DLRLC
    • format_quote figurat Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
etimologie:
  • împărat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.