opțiuni
  • info

2 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIENȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.

IMPACIENȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.

impacient, ~ă a [At: RALEA, E. O. 78 / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr impatient, lat impatiens, -ntis] (Liv) 1 Nerăbdător. 2 Îngrijorat.

impaciență sf [At: VLAHUȚĂ, D. 274 / V: (înv) ~ați~ / Pl: ~țe, (Mol) ~ți / E: fr impatience] (Liv) 1 Nerăbdare. 2 Neliniște.

impațiență sf vz impaciență

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care nu are răbdare, nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. În Iași, unde lumea fiind și mai iritată și mai impacientă, agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față, dar fără o înțelegere prealabilă cu Bucureștii. GHICA, S. A. 153. – Pronunțat: -ci-ent.

IMPACIENȚĂ s. f. (Franțuzism) Lipsă de răbdare, nerăbdare; neliniște, îngrijorare. Neliniștea sufletească, neegalitatea, impaciența... se oglindesc în felul de a zugrăvi al lui Caragiale, ca și în stilul și în forma lui. GHEREA, ST. CR. III 116. – Pronunțat: -ci-en-.

IMPACIENT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

IMPACIENȚĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia].

IMPACIENT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

IMPACIENȚĂ s. f. nerăbdare, neliniște. (< fr. impatience, lat. impatientia)

IMPACIENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis

IMPACIENȚĂ f. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienței] /<fr. impatience, lat. impatientia

impacient a. nerăbdător.

impaciență f. nerăbdare.

*impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.

*impaciénță f., pl. e (fr. impatience, lat. impatientia, it. impazienza. V. paciență). Nerăbdare.

Ortografice DOOM

impacient (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente

impaciență (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. impacienței

impacient (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente

impaciență (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. impacienței

impacient adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impacienți; f. sg. impacientă, pl. impaciente

impaciență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. impacienței

Sinonime

IMPACIENT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniștit, nerăbdător.

IMPACIENȚĂ s. v. agitație, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium.

impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIȘTIT. NERĂBDĂTOR.

impaciență s. v. AGITAȚIE. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NEASTÎMPĂR. NELINIȘTE. NERĂBDARE. NERVOZITATE. TEMERE. ZBUCIUM.

Antonime

Impacient ≠ pacient, răbdător

Impaciență ≠ paciență

Intrare: impacient
impacient adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impacient
  • impacientul
  • impacientu‑
  • impacientă
  • impacienta
plural
  • impacienți
  • impacienții
  • impaciente
  • impacientele
genitiv-dativ singular
  • impacient
  • impacientului
  • impaciente
  • impacientei
plural
  • impacienți
  • impacienților
  • impaciente
  • impacientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: impaciență
  • silabație: -ci-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impaciență
  • impaciența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • impaciențe
  • impacienței
plural — —
vocativ singular —
plural —
impațiență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impacient, impacientăadjectiv

etimologie:

impaciențăsubstantiv feminin

  • 1. livresc Nerăbdare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: nerăbdare antonime: paciență
    • 1.1. Neliniște, îngrijorare. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: neliniște îngrijorare
      • format_quote Neliniștea sufletească, neegalitatea, impaciența... se oglindesc în felul de a zugrăvi al lui Caragiale, ca și în stilul și în forma lui. GHEREA, ST. CR. III 116. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.