13 definiții pentru impacient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

impacient, ~ă a [At: RALEA, E. O. 78 / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr impatient, lat impatiens, -ntis] (Liv) 1 Nerăbdător. 2 Îngrijorat.

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care nu are răbdare, nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. În Iași, unde lumea fiind și mai iritată și mai impacientă, agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față, dar fără o înțelegere prealabilă cu Bucureștii. GHICA, S. A. 153. – Pronunțat: -ci-ent.

IMPACIÉNT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

IMPACIÉNT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

IMPACIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis

*impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impaciént (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impaciénți; f. impaciéntă, pl. impaciénte

impaciént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impaciénți; f. sg. impaciéntă, pl. impaciénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPACIÉNT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniștit, nerăbdător.

impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIȘTIT. NERĂBDĂTOR.

Impacient ≠ pacient, răbdător

Intrare: impacient
impacient adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impacient
  • impacientul
  • impacientu‑
  • impacientă
  • impacienta
plural
  • impacienți
  • impacienții
  • impaciente
  • impacientele
genitiv-dativ singular
  • impacient
  • impacientului
  • impaciente
  • impacientei
plural
  • impacienți
  • impacienților
  • impaciente
  • impacientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impacient

etimologie: