imobilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 261 / Pl: ~tăți / E: imobil + -itate] 1 Nemișcare. 2 (Med) Hidrocefalee.

IMOBILITATE s. f. Stare de nemișcare, neclintire. Imobilitatea și tăcerea lor îndărătnică l-au supărat. REBREANU, R. II 86.

IMOBILITATE s.f. Stare de nemișcare, de neclintire. [Cf. fr. immobilité, lat. immobilitas].

IMOBILITATE s. f. stare de nemișcare, de fixitate, de neclintire. (< fr. immobilité, lat. immobilitas)

IMOBILITATE f. Stare imobilă; nemișcare; neclintire. [G.-D. imobilității] /<fr. immobilité

imobilitate f. starea persoanei sau a lucrului ce nu se poate mișca.

*imobilitáte f. (lat. immobílitas, -átis). Caracteru de a fi imobil.

imobilitate s. f., g.-d. art. imobilității

imobilitate s. f., g.-d. art. imobilității

imobilitate s. f., g.-d. art. imobilității

IMOBILITATE s. 1. fixație, imobilism, inerție, neclintire, nemișcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. v. fixitate. 3. fixitate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.) 4. imobilism. (X este de o ~ condamnabilă.)

IMOBILITATE s. 1. fixitate, inerție, neclintire, nemișcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, neclintire, nemișcare, stabilitate. (~ dunelor împădurite.) 3. fixitate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.)

Imobilitate ≠ mobilitate