9 definiții pentru imnic himnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.

ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.

imnic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hymnique] 1 Cu caracter de imn. 2 De natura imnului.

ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].

ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)

ÍMNIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de imn; propriu imnurilor. /<fr. hymnique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ímnic adj. m., pl. ímnici; f. ímnică, pl. ímnice

ímnic adj. m., pl. ímnici; f. sg. ímnică, pl. ímnice

Intrare: imnic
imnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imnic
  • imnicul
  • imnicu‑
  • imnică
  • imnica
plural
  • imnici
  • imnicii
  • imnice
  • imnicele
genitiv-dativ singular
  • imnic
  • imnicului
  • imnice
  • imnicei
plural
  • imnici
  • imnicilor
  • imnice
  • imnicelor
vocativ singular
plural
himnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himnic
  • himnicul
  • himnicu‑
  • himnică
  • himnica
plural
  • himnici
  • himnicii
  • himnice
  • himnicele
genitiv-dativ singular
  • himnic
  • himnicului
  • himnice
  • himnicei
plural
  • himnici
  • himnicilor
  • himnice
  • himnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imnic himnic

  • 1. Cu caracter de imn, de natura imnului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: festiv

etimologie: