15 definiții pentru imbrohor ibrior imbrihor imirahor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.

imbrohor sm [At: M. COSTIN, ap. DA / V: ~rih~, imirah~, mirah~, miriah~ / Pl: ~i / E: tc imbrojor] (Tcî) 1 Funcție de comis trimis de Poarta otomană pentru a mazili pe domn sau pentru a da învestitura noului domn. 2 Persoană cu funcția de imbrohor (1). 3 (Îc) Buiuc-~ Funcție de mare comis al sultanului. 4 (Îac) Persoană cu funcția de imbrohor (3).

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. (Turcism învechit) Persoană trimisă de sultan în țările noastre, cu misiunea de a detrona un domn sau de a înscăuna un domn nou. Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256. Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211.

imbrohor m. od. comisul împărătesc care era trimis în țările române cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domn și să dea învestitura noului numit: Sultanul din foișor dete semn lui imbrohor POP. [Turc. IMBROHOR, lit. căpetenia grajdului].

imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv.

Intrare: imbrohor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbrohor
  • imbrohorul
  • imbrohoru‑
plural
  • imbrohori
  • imbrohorii
genitiv-dativ singular
  • imbrohor
  • imbrohorului
plural
  • imbrohori
  • imbrohorilor
vocativ singular
plural
ibrior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbrihor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imirahor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imbrohor ibrior imbrihor imirahor

  • 1. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256.
      surse: DLRLC
    • Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211.
      surse: DLRLC

etimologie: