6 definiții pentru îmbricație imbricație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imbricație sf vz îmbricație

IMBRICÁȚIE, imbricații, s. f. Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. – Din fr. imbrication.

IMBRICÁȚIE, imbricații, s. f. Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. – Din fr. imbrication.

IMBRICÁȚIE s. f. ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. (< fr. imbrication)

îmbricație sf [At: DEX / V: im~ / Pl: ~ii / E: fr imbrication] 1 Îmbricare. 2 Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imbricáție s. f., pl. imbricáții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imbricație, (engl.= imbrication), (sedim.), depunerea oblică a galeților față de patul pe care se deplasează un curent de apă. Planul dominant al galeților se orientează, de obicei, perpendicular pe direcția curgerii și este utilizat, în cazul conglomeratelor, la reconstituirea paleocurenților. În mediul fluvial, unghiul de i. este mai mare (l5-30°) decât în mediul litoral (2-12°).

Intrare: îmbricație
imbricație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbricație
  • imbricația
plural
  • imbricații
  • imbricațiile
genitiv-dativ singular
  • imbricații
  • imbricației
plural
  • imbricații
  • imbricațiilor
vocativ singular
plural
îmbricație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)