opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMATERIALIZARE, imaterializări, s. f. Acțiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

IMATERIALIZARE, imaterializări, s. f. Acțiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

imaterializare sf [At: DEX-S / P: ~ri-a~ / Pl: ~zări / E: imaterializa] Trecere din stare materială în stare imaterială.

IMATERIALIZARE s.f. Acțiunea de a se imaterializa; pierdere a materialității, a caracterului material; aneantizare. [Pron. -ri-a-. / < imaterializa].

IMATERIALIZA, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

IMATERIALIZA, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

imaterializa vtr [At: ALAS 20 XII, 1936, 6 / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zez / E: fr immatérializer] 1-2 A (se) face imaterial.

IMATERIALIZA vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialiser].

IMATERIALIZA vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immatérialiser)

A IMATERIALIZA ~ez tranz. A face să se imaterializeze. /<fr. immatérialiser

A SE IMATERIALIZA mă ~ez intranz. A deveni imaterial. /<fr. immatérialiser

*imaterializéz v. tr. (d. imaterial). Fac imaterial pin cugetare saŭ raționament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imaterializare s. f., g.-d. art. imaterializării

imaterializa vb., ind. prez. 1 sg. imaterializez, 3 sg. și pl. imaterializează

Intrare: imaterializare
imaterializare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaterializare
  • imaterializarea
plural
  • imaterializări
  • imaterializările
genitiv-dativ singular
  • imaterializări
  • imaterializării
plural
  • imaterializări
  • imaterializărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: imaterializa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imaterializa
  • imaterializare
  • imaterializat
  • imaterializatu‑
  • imaterializând
  • imaterializându‑
 singular plural
  • imaterializează
  • imaterializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imaterializez
 (să)
  • imaterializez
  • imaterializam
  • imaterializai
  • imaterializasem
a II-a (tu)
  • imaterializezi
 (să)
  • imaterializezi
  • imaterializai
  • imaterializași
  • imaterializaseși
a III-a (el, ea)
  • imaterializează
 (să)
  • imaterializeze
  • imaterializa
  • imaterializă
  • imaterializase
plural I (noi)
  • imaterializăm
 (să)
  • imaterializăm
  • imaterializam
  • imaterializarăm
  • imaterializaserăm
  • imaterializasem
a II-a (voi)
  • imaterializați
 (să)
  • imaterializați
  • imaterializați
  • imaterializarăți
  • imaterializaserăți
  • imaterializaseți
a III-a (ei, ele)
  • imaterializează
 (să)
  • imaterializeze
  • imaterializau
  • imaterializară
  • imaterializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imaterializare, imaterializărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) imaterializa. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: aneantizare
etimologie:
  • vezi imaterializa DEX '09 DEX '98 DN

imaterializa, imaterializezverb

  • 1. reflexiv A (se) face imaterial, a deveni imaterial. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.