IMANENT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care e propriu naturii obiectului, condiționat de aceasta; intrinsec, persistent, permanent, constant. A-și însuși muncă în timpul tuturor celor 24 de ore ale zilei este deci tendința imanentă a producției capitaliste. MARX, C. I 249. 2. (În concepția idealistă, reacționară, despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară.