8 definiții pentru imală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ima sf [At: H XVIII, 268 / Pl: ? / E: im1 + -ală] 1 (Reg) Murdărie. 2 Noroi. 3 Pământ amestecat cu paie folosit la construirea caselor Si: chirpici cf muruială. 4 Loc mlăștinos, rămas în urma inundării unei văi. 5 Jeg. 6 Cerumen.

IMÁLĂ s. f. (Regional) Pămînt muiat, mocirlă, noroi. Trecînd printr-un loc cam gloduros, i s-au infipt carul în imala aceea. SBIERA, P. 199. ♦ Lut de lipit. Luă un țigan, îl puse să frămînte imală și-și lipi casa. SLAVICI, O. I 63.

IMÁLĂ s. f. (Reg.) Pământ mocirlos, noroios. ♦ Lut de lipit. – Din im + suf. -ală.

IMALĂ s.f. (Ban.) Noroi. Imalĕ. Lutum. AC, 343. Etimologie: ima + suf. -eală. Vezi și ima, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, imos, neimat. Cf. g l o d.

imală f. Tr. noroiu, humă: un cuptor de imală. [V. im].

imálă f. fără pl. (d. im 2. Cp. cu încurcală). Vest. Lut de lipit muĭat cu apă: cuptor de imală. Ban. (Șez. 32, 110). Tină, glod, noroĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: imală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ima
  • imala
plural
genitiv-dativ singular
  • imale
  • imalei
plural
vocativ singular
plural

imală

etimologie:

  • im + sufix -ală.
    surse: DLRM