ILARION < gr. ’Iλαρίων < ἱλαρός „vesel” 1. – ep. de Argeș, 1821. 2. Larion mold. (Sd XI 77, 289; RI II 146); ard. (Ard II 161; Sd XV; Mar); fiul Ulianii, mold.; – Ticșa (CL); – din Vernești (17 B II 286); Lariĭon, ard. act. (Nepos). 3. Larior (Mar). 4. Cu met.: Ralion (Ard I 72; Sd XV 68). Rarion Pleșcar (Cat mold II). 5. Cu schimbarea p. fin. și afer.: Arianu, D.(IS 279). 6 + Leonte: Lăriontești s 1611 (Cat mold I).