ILARIE lat. Hilarius, gr. Iλάριος < ἱλαρός „vesel” 1. Cu afer.: Larie (16 A IV 31; Isp I¹); Lare; Lar Nistor (Ard); Larca (17 Al 141). 2. Ilaris, în text latin, (11 – 13 C I 25). 3. Ileroe b. Bz. (17 B III 553). 4. + Sinde (Axente): Sindilar, mold. (RI VIII 119); -u, I. (MO 16 mart 944). 5. Cont. cu apel. șindilă: Șindilar, Ion (Șchei I); Șindelari Varnava mon. buc. (Suceava 183).