ikebana sf [At: DN³ / Pl: ~ne / E: fr, eg ikebana] 1 Artă de aranjare a florilor, având la bază principii și simboluri ale filozofiei și civilizației japoneze. 2 Aranjament floral ce respectă principiile ikebanei (1).

IKEBANA s.f. Cea mai veche formă a artei japoneze de a aranja florile. [< fr., it., engl. ikebana – cuvînt japonez].

IKEBANA s. f. artă japoneză de aranjare a florilor. (< fr. ikébana, engl. ikebana)

ikebana s. f. Arta tradițională japoneză de aranjare a florilor în glastre ◊ „Popularitatea tot mai mare de care se bucură în lume ikebana – arta florală japoneză. Peste patru milioane de niponi practică ikebana în cadrul a patru școli mai importante.” R.l. 6 VI 79 p. 6; v. și 11 IX 79 p. 6 (cuv. jap.; cf. fr., it., engl. ikebana; BD 1966; DN3)

IKEBANĂ ~e f. 1) Artă japoneză de a aranja florile în buchete. 2) Aranjament floral care respectă regulile acestei arte. /<fr. ikébana, engl. ikebana

ikebana (cuv. jap.) s. f., g.-d. art. ikebanei; pl. ikebane

ikebana s. f., g.-. art. ikebanei, pl. ikebane

ikebană s. f., pl. ikebane

IKEBANA (cuv. japonez „flori care trăiesc”) subst. Artă japoneză de aranjare a florilor, care se fixează într-un suport (perie metalică, grilaj ceramic, pământ umed, burete etc.) pentru a avea o poziție stabilă. Este răspândită azi în toată lumea. Inspirată din simbolul trecerii timpului, reprezentat astfel: trecutul prin flori complet înflorite, frunze sau ramuri uscate; prezentul prin flori întredeschise, frunze în plină creștere sau ramuri verzi; viitorul prin boboci, ramuri și frunze tinere. Caracteristica i. este tridirecționalitatea elementelor utilizate, simbolizând cerul (ramura primară, care trebuie să depășească o dată și jumătate înălțimea vasului), omul (ramura secundară sau laterală, care are 3/4 din ramura primară) și pământul (ramura terțiară, având 3/4 din cea secundară). La realizarea armoniei generale, vasul are și el un rol important. Arta i. impresionează prin perfecta armonie, fidelă naturii.