2 intrări

14 definiții

ignifugare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 55 / Pl: ~gări / E: ignifuga] Tratare cu substanțe ignifuge (3), pentru a deveni neinflamabil.

IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga.

IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga.

ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii

ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugării

IGNIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. [< ignifuga].

ignifuga vt [At: DA ms / Pzi: ~ughez / E: fr ignifuguer] A face neinflamabil prin impregnare cu o substanță ignifugă (3).

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză

ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. și pl. ignifugheáză

IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].

IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger)

A IGNIFUGÁ ~ghéz tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger

Intrare: ignifuga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignifuga
  • ignifugare
  • ignifugat
  • ignifugând
singular plural
  • ignifughea
  • ignifugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignifughez
(să)
  • ignifughez
  • ignifugam
  • ignifugai
  • ignifugasem
a II-a (tu)
  • ignifughezi
(să)
  • ignifughezi
  • ignifugai
  • ignifugași
  • ignifugaseși
a III-a (el, ea)
  • ignifughea
(să)
  • ignifugheze
  • ignifuga
  • ignifugă
  • ignifugase
plural I (noi)
  • ignifugăm
(să)
  • ignifugăm
  • ignifugam
  • ignifugarăm
  • ignifugaserăm
  • ignifugasem
a II-a (voi)
  • ignifugați
(să)
  • ignifugați
  • ignifugați
  • ignifugarăți
  • ignifugaserăți
  • ignifugaseți
a III-a (ei, ele)
  • ignifughea
(să)
  • ignifugheze
  • ignifugau
  • ignifuga
  • ignifugaseră
Intrare: ignifugare
ignifugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignifugare
  • ignifugarea
plural
  • ignifugări
  • ignifugările
genitiv-dativ singular
  • ignifugări
  • ignifugării
plural
  • ignifugări
  • ignifugărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)