9 definiții pentru ignamă ignam


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

igna sf [At: SCRIBAN, D. / V: ignam sm / Pl: ~me / E: fr igname] 1 Plantă exotică având tuberculi comestibili de dimensiuni foarte mari (Cardum gairdneri). 2 Planta asemănătoare Discorea balalas.

IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname. modificată

IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám s. m.] – Din fr. igname.

IGNÁMĂ s. f. plantă exotică cu tuberculi comestibili bogați în amidon, de dimensiuni foarte mari. (< fr. igname)

*ignámă f., pl. e (fr. igname, d. sp. iñame, azĭ ñame, cuv. luat din limba Caraibilor. Decĭ rom. s’ar putea scrie maĭ corect iñamă, cu ñ pronunțat ca în coñac. Totușĭ Francejiĭ pronunță ig-name, ca în rom. jignit). O plantă tropicală agățătoare a căreĭ rădăcină, foarte voluminoasă, e alimentară.

IGNÁM s. m. v. ignamă.

IGNÁM s. m. v. ignamă.

IGNÁM s.m. Plantă exotică care produce tuberculi comestibili de dimensiuni foarte mari. [< fr. igname].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme

ignámă s. f., g.-d. art. ignámei; pl. ignáme

Intrare: ignamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • igna
  • ignama
plural
  • igname
  • ignamele
genitiv-dativ singular
  • igname
  • ignamei
plural
  • igname
  • ignamelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignam
  • ignamul
  • ignamu‑
plural
  • ignami
  • ignamii
genitiv-dativ singular
  • ignam
  • ignamului
plural
  • ignami
  • ignamilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)