IGHEMONICON, ighemonicoane, s. n. (Grecism învechit) 1. Demnitate, mîndrie, ifos. Și-apoi tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. 422. 2. Fast, lux. Să șed cu dînșii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconul boieresc. ALECSANDRI, T. 39.