iertător, ~oare a [At: CORESI, EV. 8/20 / S și: (înv) e~ / Pl: ~i, ~oare / E: ierta + -tor] 1 (Înv) Care eliberează din sclavie. 2 (Pex) Care eliberează pe cineva de ceva. 3 (Spc; înv) Care scutește pe cineva de serviciul militar. 4 Care scapă pe cineva de ceva. 5 Care dispensează pe cineva de o sarcină. 6 Care scade cuiva o parte dintr-o datorie. 7 Care dezleagă pe cineva de un jurământ, de o fagăduială. 8 Care renunță să mai urmărească pe cineva. 9 Care acordă cuiva permisiunea de a face ceva. 10 Care renunță să mai pedepsească pe cineva pentru o vină. 11 Care trece cu vederea greșelile cuiva. 12 (D. divinitate) Care mântuiește pe cineva care a greșit și apoi s-a pocăit. 13 Care scuză pe cineva.