7 definiții pentru iereu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iereu sm [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vsl иѥрєй] (Înv) Preot (1).

iereu m. preot: părintele Sofron, iereu în acest sat. [De origină slavo-greacă].

ieréŭ și ĭeréŭ m. (mgr. ierévs, gen. ieréos; vsl. ĭereĭ. V. arhi- și proto-ĭereŭ, ĭero-monah). Vechĭ. Preut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ieréu (înv.) s. m., art. ieréul; pl. ieréi, art. ieréii

ieréu s. m. (sil. ie-), art. ieréul; pl. ieréi, art. ieréii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ieréu (ieréi), s. m. – Sacerdot. – Var. (înv.) erei. Gr. ἱερεύς, în parte prin intermediul sl. (bg.) jerei.Comp. ierarh, s. m. (arhiereu), din gr. ἱεράρχης sau sl. ijerarŭchŭ; ierarhic, adj., din fr. hierarchique; ierarhie, s. f., din ngr. ἱεραρχία, cf. Gáldi 198; ierarhicește, adv. (în ordine ierarhică); arhierarh, s. m. (cel mai mare în rang dintre ierarhi); arhiereu, s. m. (prelat), din gr. ἀρχιερεύς sau sl. archierej, cf. Murnu 6; arhieresc, adj. (de prelați); arhierie, s. f. (demnitate de prelat); protoiereu, s. m. (protopop, vicar al unui județ), din gr. πρωτοιερεύς sau sl. protojerej; protoierie, s. f. (vicariat); ierodiacon, s. m. (diacon), din gr. ἱεροδιάϰονος sau sl. ijerodijakonŭ; ieromonah, s. m. (călugăr cu funcție de preot), din gr. ἱερομόναχος sau sl. ijeromonachŭ; ierosi, vb. (a consacra), din gr. ἱερόω, viitor ἱερώσω (sec. XVII); ierosilie, s. f. (sacrilegiu), din gr. ἱεροσυλία (sec. XVII), cf. Murnu 30.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ieréu, ieréi, s.m. (înv.) preot.

Intrare: iereu
  • silabație: ie- info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iereu
  • iereul
  • iereu‑
plural
  • ierei
  • iereii
genitiv-dativ singular
  • iereu
  • iereului
plural
  • ierei
  • iereilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)